Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa este o rezervatie naturala situata in Muntii Batrana, la est de Pasul Vartop, in judetul Alba, Transilvania. Reprezinta un caz interesant unic in Europa de adaptare a reliefului la alcatuirea geologica; este vorba de bazinul gigantic al unui torent a carui geneza este intim legata de prezenta unei stive de gresii suprapuse calcarelor care, dizolvate carstic le-au submimat, pregatind terenul pentru o intensa actiune eroziva regresiva. Descriere Groapa Ruginoasa Interesant este faptul ca eroziunea lucreaza si astazi foarte activ, sapand regresiv si marind rapid dimensiunile la Groapa Ruginoasa. De altfel, urmarind hartile vechi, se constata ca eroziunea a avansat rapid cu o viteza extraordinara, acum 80 de ani locul nefiind marcat decat printr-o vaiuga foarte mica. Astazi Groapa Ruginoasa, cu aspectul sau fantastic care sugereaza un colt din Canionul Colorado este un adevarat laborator morfologic. Este o zona turistica accesibila tot timpul anului, inclusiv iarna daca zapada nu este foarte mare, plecarea facandu-se din statiunea turistica Arieseni. Ea este o imensa ravinare sapata pana in creasta culmii care inchide spre sud Valea Seaca, cu adancime de peste 100 m si un diametru de peste 600 m. Pe toata suprafata ei, un proces de eroziune a scos la zi stratele de cuartite, a caror culoare rosie-violacee confera zonei un aspect cu totul aparte, ea aparand de la mari departari ca o rana deschisa in trupul muntelui. Se situeaza la sud – vest de Rezervatia Naturala Platoul carstic Padis – Cetatile Ponorului, in apropiere de Izbucul Galbenei (un mic lac de 4-5 metri diametru), Pestera Gardului, Avenul Bortig, Cetatile Ponorului, Ghetarul de la Barsa, Pestera Focul Viu. Depozitele de varsta Jurasica sunt alcatuite dinc alcare negre, dolomite, sisturi argiloase ce alterneaza cu conglomerate si gresii cuartitice. Toponimul este dat de culoarea maroniu, cafeniu – negricioasa a rocilor ce sunt sectionate de procesele de torentialitate. O rana sapata in trupul muntelui – asa este descrisa prin carti Groapa Ruginoasa, o ciudatenie a naturii. Privita de la departare pare un veritabil canion rosu ivit intr-o vale, in pantecul verde al Muntilor Apuseni.

O identificare mai exacta a locului in care traseul urca spre Groapa Ruginoasa este prima curba mare dupa kilometrul 28. In acest punct soseaua traverseaza un valcel cu apa ce coboara dinspre varful Tapul. Traseul turistic urca pe acest valcel, marcajele turistice ‘banda rosie’ si ‘banda galbena’ care duc la Groapa Ruginoasa putand fi identificate pe pietrele din apa. Aceasta portiune de traseu (sosea Groapa Ruginoasa) poate fi impartita in doua, o parte caracterizata printr-un urcus abrupt de aproximativ 10-15 minute si o parte in care diferenta de altitudine nu mai este atat de mare, urcusul in aceasta zona fiind relativ lin. Atfel, din sosea, dupa aproximativ 10 minute de urcat prin padure traseul trece pe versantul stang, apa dispare iar in final se intra intr-o poiana. In fata se contureaza saua dintre varful Tapul (in stanga) si varful La Morminti (in dreapta). Se continua ascensiunea spre sa, unde se afla imensa groapa, durata traseului din soseaua nationala este de 20-30 minute.

Cai de acces: 
Accesul se face de pe DN 75, drum ce duce spre Arieseni - Vartop - Stei. Dupa Vartop, in dreptul unei curbe mari, unde soseaua traverseaza un parau, apare o poteca la stanga. Indicatoarele si marcajul cu banda rosie va vor conduce pana la Groapa Ruginoasa.

Pestera Scarisoara sau Ghetarul de la Scarisoara

Peștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de Ghețar iar Scărișoara vine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost botezată. Acum aparține de comunei Gârda de Sus, județul Alba.

Descriere
Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime. Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80000 mc și care dăinuie în peșteră de peste 4000 de ani. Fața superioară a blocului (3000 mp) formează podeaua Sălii Mari. În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte. În latura din dreapta intrării se află Rezervația Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă. Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite,[2], stalagmite[3],coloane[4], draperii parietale[5], coralite[6], gururi[7].... Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai câțiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală.


Cai de acces: Drumul spre peșteră pornește din comuna Gărda de Sus, situată pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Câmpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge, după aproximativ 1km, la gura Vaii Ordâncușa. De aici există trei variante. Prima este poteca turistică marcata cu cruce roșie, care mai întâi trece prin cătrumul Mununa și după un traseu de 10 km, ajunge la Peștera Scărișoara. Cea de a doua variantă este drumul asfaltat de pe valea Ordâncușei, de 23 km. care duce până în cătunul Ghețar. Ultima și cea mai nouă variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa până la Ghețar lung de 12 km.

  Peștera este amenajată și are corp de ghizi autorizați.

Valea Sighistelului

Valea Sighistelului Valea Sighistelului are o lungime de 12 Km, din care prima jumatate (pana unde se termina canionul) este usor de parcurs, fara diferente de nivel. Drumul merge de-a lungul raului, traversandu-l de pe o parte pe alta. Anul acesta am prins o perioada secetoasa, asa ca Sighistelul era foarte scazut. De-a lungul Vaii sunt aproximativ 200 de pesteri si grote, dupa datele oficiale, si cam 220 dupa informatiile de la localnici.
Grota este considerata o deschizatura in stanca mai mica de 3m, pestera este mai mare de 3m (definitiile sunt culese de la fata locului). Spre surprinderea mea, desi deosebit de frumoasa, Valea Sighistelului nu este foarte cunoscuta.
 Traseul incepe imediat la iesirea din satul Sighistel.

 Drumul trece prin cateva poienite frumoase, apoi prin padure. Valea Sighistelului nu este un traseu de facut in graba. Sunt foarte multe locuri de admirat, este vegetatie multa, stanci ciudate, tot felul de gauri in stanci, broscute de diverse culori, ciuperci, muschi, plante, insecte. Sighistelul face tot felul de cascadute, de vartejuri si bifurcatii. Dupa vreo jumatate de ora de mers, poienitele dispar si drumul merge chiar pe langa rau. Este mai putina iarba, sunt mai multe pietre. Nu este nici pe departe un drum monoton, pe o potecuta clasica. Traversarea raului din loc in loc il face si mai simpatic. Asteptam cu nerabdare sa gasesc locurile pe care le stiam de acum 4 ani. De exemplu un mic lac, cu apa foarte limpede.
Dupa ce mergi de-a lungul unui raulet care face tot felul de ghidusii si auzi tot timpul susurul lui, lacul acela parea din alta lume, cu suprafata lui nemiscata. Cum spuneam, abia asteptam sa-l revad. Spre dezamagirea mea lacul nu mai era. Probabil pentru ca a fost seceta. Insa am vorbit cu cineva care isi face concediile in fiecare an pe Valea Sighistelulu si el ne-a spus ca totul se schimba de la un an la altul. Valea nu este niciodata la fel, e in trasnformare continua.

 Din loc in loc apar izvorase sau mici afluenti ai Sighistelului.
Dupa bifurcatia cu drumul care merge la pestera Magura - cea mai frumoasa pestera de pe Valea Sighistelui -(cam de la 1 ora jumate, 2 ore de la intrarea pe traseu) infatisarea vaii se schimba, devine tot mai ingusta, peretii inalti de stanca se apropie, se trece prin apa, pentru ca nu mai e loc pe langa, este foarte liniste, nu se mai aud pasarile. Mai pe scurt e putin mai sinistru, dar locurile sunt frumoase si senzatia incercata este interesanta.Cam asa arata canionul:

 Spre finalul drumului sunt un fel de trepte formate din pietre si copaci cazuti. Canionul se termina cu un perete vertical. De jur imprejur sunt pereti de stanca, iar pe jos sunt pietre de rau. Tot trasul Vaii Sighistelui este usor de facut, ca o plimbare in care vezi lucruri deosebite la tot pasul. In final ne-am mancat conservele pe pajistea unde sunt intinse corturile, la apusul soarelui:

Cai de acces:In comuna Sighistel se ajunge pe DN75 Lunca - Campeni, din care in comuna Campani exista indicator spre Sighistel, 2 Km. Posibilitati de cazare: la Nucet, la localnicii din Sighistel sau cu cortul, la iesirea din sat spre Valea Sighistelului fiind loc de campare, unde vin multi turisti de la noi sau din Ungaria, Germania, etc. Cand am fost noi era in constructie o pensiune in satul Sighistel.

Pestera Ursilor

Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 666666.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice. Schema simplificată a peşterii Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli:

Galeria "Urșilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria "Emil Racoviță",
Galeria "Lumânărilor"
Sala Lumânărilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.
Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul și Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține la 97%.

 Căi de acces; program vizitare Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chișcău (14 km).[necesită citare] Linia ferată Oradea - Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcău.